Sunt frecvent întâlnite în urină acidă şi neutră, dar ocazional pot apărea şi în urină alcalină; pot fi prezente în urină normală, în special după ingestia de alimente bogate în oxalaţi cum ar fi: roşii, spanac, usturoi, portocale, sparanghel, proteine animale, căpşuni, fasole, sfeclă, ciocolată, cacao, ceai şi după consumul unei doze mari de vitamina C. Prezenţa oxalaţilor de calciu în număr mare, în special în urină proaspăt emisă, sugerează posibilitatea prezenţei de calculi urinari; alte condiţii asociate cu prezenţa de oxalat de calciu în cantitate crescută sunt: intoxicaţia cu etilen glicol, diabet zaharat, afecţiuni hepatice şi boli renale cronice severe.
Imagini arhiva personală
Excreţia de oxalat este crescută la vegetarieni, deşi aceste persoane prezintă un consum scăzut de proteine animale.
Vitamina C determină creşterea excreţiei de oxalat şi poate reprezenta un factor de risc pentru nefrolitiaza cu oxalat de calciu la persoanele ce consumă “megadoze” de vitamina C. Dacă se dovedeşte că utilizarea vitaminei C favorizează excreţia crescută a oxalatului urinar şi formarea calculilor, această terapie trebuie oprită. În cazul în care excreţia oxalatului tinde să se normalizeze după oprirea administrării de vitamina C, atunci terapia adiţională de prevenire a litiazei nu mai este necesară.
Suzana Haivas
Medic primar laborator clinic și microbiologie