Contaminarea cu tenia-câinelui (în termeni medicali, această condiţie se numeşte DIPILIDIOZA), în majoritatea cazurilor, nu prezintă un risc major pentru sănătatea omului.
Dipylidium caninum se regaseste la caine si om in forma adulta care isi are sediul in intestin, unde se fixeaza cu ajutorul scolexului (“capul” teniei).
La caine, segmente ( proglote ) din portiunea terminala a teniei care contin oua, se desprind si sunt antrenate in fecale de unde sunt eliminate in exterior. Proglotele pot fi observate in fecale sau pe parul din jurul anusului. Aceste au dimensiunea de aprox. 1,5 cm si au miscari de tarare. Miscarea proglotelor la nivelul anusului poate face cainele sa se linga sau sa se tarasca pe fund.
Omul, mai ales copiii, se poate infesta cu aceasta tenie prin ingerarea accidentala a purecilor adulti care contin oua de tenie (formele larvare ale purecilor se por hrani cu oua ale acestei tenii).
Când învelişul protector al proglotei se sparge, se elimină ouă ce se lipesc de blana câinelui sau a pisicii. Aceste ouă nu sunt contagioase pentru oameni, de aceea, atunci când copilul mângâie câinele şi înghite ouăle parazitului, el nu se contaminează.
Majoritatea adulţilor şi copiilor, contaminaţi cu dipilidioză, nu acuză niciun fel de simptome.
Rareori, la câteva săptămâni sau luni după infestare, persoana contaminată poate acuza dureri abdominale, diaree, scădere a poftei de mâncare. Unii copii şi adulţi se plâng de mâncărimi în regiunea rectală.
Infestarea cainilor se face prin ingerarea purecilor adulti.
Fotografii din arhiva personală – capsule ovifere cu oua grupate de DIPYLIDIUM CANINUM.
Suzana Haivas
Medic primar laborator clinic și microbiologie
Medic primar laborator clinic și microbiologie