S-a vorbit mult zilele acestea despre STAPHYLOCOCCUS AUREUS sau așa cum îi spunem noi uzual – Stafilococul auriu si mai mult, s-a făcut referire la Staf aureus meticilino rezistent = MRSA.
Materialul este extras din Protocolul elaborat de Subcomisia de Control al Rezistenței Microbiene, care a fost difuzat către spitale prin intermediul Direcțiilor de Sănătate Publică în iunie 2016 in “Diagnosticul, profilaxia și tratamentul infecțiilor determinate de Staphylococcus aureus meticilino rezistent (MRSA)”
Autori:
Gabriel-Adrian Popescu Edit Szekely, Irina Codiță, Daniela Tălăpan, Roxana Șerban, Gabriela Ruja
Precizez că pe Dna Dr Codiță am avut-o ca profesor la Institutul Cantacuzino.
Material informativ pentru pacienţi despre MRSA
Ce este Staphylococcus aureus?
Staphylococcus aureus este o bacterie larg răspândită care poate fi prezentă pe tegumente sau mucoase la aproximativ 1 din 3 persoane, fără să cauzeze boală. În acest caz vorbim despre portaj, un fenomen obişnuit, care cel mai adesea, nu necesită nici o intervenţie. Starea de portaj poate fi tranzitorie (durează doar câteva zile sau săptămâni, bacteria fiind apoi eliminată de către organism) sau poate duramai multe luni de zile. În cursul vieţii o persoană se poate coloniza în mod repetat cu S aureus.
În anumite situaţii S aureus cauzează îmbolnăviri (de ex. infecţii cutanate, osteo-articulare, pneumonii, bacteriemii, etc.). Cele mai multe infecţii sunt localizate (abcese, flegmoane, infecţii ale plăgilor) şi de regulă se vindecă rapid; rareori, infecţiile cauzate pot fi severe precum septicemii sau meningoencefalite.
Tratamentul constă de cele mai multe ori în administrarea de antibiotice; în cazul infecţiilor localizate poate fi nevoie de o incizie care să permită îndepărtarea colecţiilor purulente.
Ce este MRSA?
MR înseamnă meticilino-rezistent; MRSA este un S aureus rezistent faţă de antibioticele folosite uzual în terapia infecţiilor stafilococice. De aceea, tratamentul poate întâmpina dificultăţi.
Cum se transmite MRSA?
Pacienţii colonizaţi/infectaţi cu MRSA pot transmite această bacterie altor persoane, cel mai adesea prin intermediul mâinilor contaminate cu MRSA; în spitale, cel mai adesea MRSA este transmis de pe mâinile personalului medical, dar şi de pe cele ale pacienţilor sau ale vizitatorilor. Obiectele din jurul persoanei bolnave sau purtătoare de MRSA pot fi de asemenea contaminate, iar bacteria se poate transmite şi prin atingerea acestora (inclusiv echipamente medicale, obiecte sanitare, tastaturi ale telefoanelor mobile sau ale calculatoarelor portabile). Colonizarea cu MRSA se produce mai frecvent la pacienţii internaţi, de la personal medical, de la alţi pacienţisau vizitatori, cu atât mai frecvent cu cât perioada lor de spitalizare este mai lunga si mai ales dacă primesc antibiotice, iar spitalul este mai aglomerat.
Există variante MRSA care se transmit și în afara spitalelor; un risc mai mare în acest sens il au persoanele aparţinând unor colectivităţi semi-închise aglomerate (închisori, cază militare, internate), cele care au un risc sporit de leziuni tegumentare (sportivi) care urmează tratament antibiotic de lungă durată.
Cum se depistează portajul de MRSA?
Se recoltează probe cu un tampon steril de la nivelul foselor nazale, de la niv faringelui şi uneori de pe tegumente din diverse zone ale corpului. Analiza se efectuează în laboratoarele de bacteriologie, în general durează 48-72 de ore.
De ce este utilă depistarea portajului de MRSA la unii pacienți internați? MRSA se poate răspândi cu uşurinţă în mediul spitalicesc, de aceea, fiecare spital nevoie de o strategie de prevenire a contaminărilor intraspitalicești. Aceasta impune printre altele şi depistarea portajului de MRSA la unii dintre pacienţii nou-internati iar în cazul unui rezultat pozitiv se poate recurge la izolarea pacientului in spatiu separat sau special dedicat pacienţilor colonizaţi-infectaţi cu MRSA, măsuri pt eliminarea portajului (aplicaţii de unguente antiseptice, toaletă generală cu so antiseptice) – mai ales dacă necesită intervenţii chirurgicale majore, implantare proteze sau internări repetate cu tratamente antibiotice sau imunosupresoare.
Persoana purtătoare reprezintă un risc potențial pentru ceilalţi pacienţi care sufera de boli grave. Pe de altă parte, însăşi persoana purtătoare se poate îmbolnăvi pe durata spitalizării.
Cine poate dezvolta infecţie (boală) cu MRSA?
Cel mai frecvent se îmbolnăvesc pacienţii cu spitalizări prelungite, personae internate cu boli grave sau cele cu leziuni cutanate pe care se poate grefa MRSA (inclusiv plăgi operatorii, arsuri, escare). MRSA se poate răspândi în organism cauzând infecţii severe.
Uneori şi persoanele din afara mediului de spital pot dezvolta infecţii cu MRSA.
Cum se face diagnosticul bolii (infecţiei) cauzate de MRSA?
Se recoltează probe în funcţie de localizarea infecţiei (secreţii purulente, urină, spută) și sânge pentru hemoculturi în infecțiile invazive şi se trimit la laboratorul de bacteriologie. Evidenţierea bacteriei ce cauzează boala se face prin aceleaşi teste de laborator ca şi în cazul depistării portajului.
Cum se tratează infecţiile cauzate de MRSA?
Se folosesc antibiotice specifice. În cazul unor colecţii purulente, acestea se vor deschide pentru evacuarea puroiului. Uneori tratamentul poate fi prelungit.
Poate fi vizitat pacientul internat cu colonizare-infecţie cu MRSA?
MRSA nu reprezintă de regulă un pericol pentru persoanele sănătoase (inclusiv copii, gravide) aşa încât pacientul infectat-colonizat poate fi vizitat pe perioada internării.
Ca şi măsură de prevedere, vizitatorii trebuie să îşi spele mâinile la sfârşitul vizitei, pentru a nu risca să transmită MRSA altor persoane. Dacă membrii familiei participă activ la îngrijirea pacientului ar putea fi necesare şi alte măsuri de protecţie (mănuşi, halate de unică folosinţă).
Cum se previne transmiterea MRSA?
Cea mai eficientă măsură de prevenire a transmiterii este spălarea regulată pe mâini. Uneori vi se poate solicita să folosiţi antiseptice pentru igiena mâinilor. Toate leziunile cutanate trebuie pansate cu pansament rezistent la apă. Evitaţi
folosirea în comun a obiectelor personale. Pe perioada izolării se va evita cât mai mult cu putinţă transportul pacientului în zone ale spitalului utilizate în comun.
Urmăriţi ca personalul medical să se spele pe mâini înainte şi după ce vă acordă îngrijiri şi atrăgeţi-le politicos atenţia acestora dacă nu procedează în acest mod.
Personalul medical trebuie să aibă de asemenea grijă permanentă pentru a preveni transmiterea MRSA. Cea mai importantă măsură este spălarea pe mâni înainte şi după examinarea fiecărui pacient. La îngrijirea unui pacient purtător de MRSA sau bolnav, personalul trebuie să poarte mănuşi şi echipament de protecţie.
Vă reamintim că de cele mai multe ori MRSA nu va cauza îmbolnăvirea persoanelor care nu au alte probleme de sănătate sau care au probleme de sănătate minore. În urma expunerii la MRSA persoana poate deveni purtătoare. Această situaţie se poate înregistra atât pentru pacienţi, cât şi pentru vizitatorii lor (inclusiv copiii).
Când se poate externa un pacient internat şi colonizat/infectat cu MRSA?
Pacientul poate fi externat, în măsura în care starea lui de sănătate permite, indiferent de persistența sau nu a colonizării; în unele situaţii colonizarea încetează după revenirea la domiciliu şi/sau după întreruperea tratamentului antibiotic. La domiciliu pacientul va continua să îşi spele des mâinile, obligatoriu după fiecare schimbare a pansamentelor. Spălarea hainelor şi lenjeriei se efectuează la cea mai ridicată temperatură permisă. Riscul de transmitere interumană a MRSA de lapacientul care a fost deja externat este mult mai redus faţă de cel existent pe perioada internării.
Dr Suzana Haivas
Medic primar laborator clinic și microbiologie